În cadrul acestui interviu Jeannette Baljeu (NL-RE) , membra Consiliului Executiv al Provinciei Olanda de Sud răspunde la șase întrebări privind rolul autorităților locale și regionale în noua strategie industrială pentru Europa. Dna Jeannette Baljeu subliniază că este nevoie de o nouă dimensiune teritorială pentru ca regiunile și orașele, altfel spus autoritățile cele mai apropiate de cetățeni și de ecosistemele de afaceri, să se implice în dubla tranziție ecologică și digitală a industriei lor. Jeannette Baljeu este raportoarea avizului „O nouă strategie industrială pentru Europa” , care urmează să fie adoptat în sesiunea plenară din 12-14 octombrie .
Care ar trebui să fie rolul nivelului local și regional în noua strategie industrială pentru Europa?
Regiunile pot și doresc să dea un exemplu, iar noua strategie industrială a UE ar trebui să sublinieze rolul lor și să consolideze dimensiunea teritorială.
Ecosistemele industriale sunt adesea regionale, fiind legate de alte ecosisteme regionale prin lanțuri de aprovizionare sau rețele de schimb de cunoștințe. Acesta este motivul pentru care strategia industrială a UE necesită o abordare teritorială, cu un rol important rezervat autorităților locale și regionale. Ele reprezintă nivelul de guvernare cel mai apropiat de cetățeni și de ecosistemele industriale, având competențe importante în diverse domenii de politică, și pot mobiliza o gamă largă de instrumente pentru a permite punerea în aplicare a unei strategii industriale europene holistice și ambițioase.
Ce rol poate juca politica industrială în ceea ce privește punerea în aplicare a Pactului verde? Cum pot fi stabilite standarde de mediu fără a pune în pericol competitivitatea întreprinderilor europene față de întreprinderile din țări terțe?
Cel mai mare impact pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de climă îl au industriile mari consumatoare de energie. Aceste sectoare doresc și ele să coopereze pentru a îndeplini obiectivele respective, dar, după părerea mea, avem nevoie de foi de parcurs cu obiective clare, ambițioase și realiste privind reducerea emisiilor de CO 2 . Cred că trebuie să ne sprijinim industriile în această tranziție, astfel încât ele să își asume un rol de lider în acest proces, și să includem în acest efort și întreprinderile mai mici. Aceasta ar putea, de asemenea, să ne facă mai competitivi, deoarece am putea pune accentul pe calitatea produselor și a serviciilor, în loc să optăm pentru alternative mai ieftine, provenite din țări terțe.
Faptul că Pactul verde se suprapune finanțării masive din cadrul planului de redresare constituie o șansă extraordinară de a impulsiona procesul de tranziție verde, oferind oportunități importante întreprinderilor și întreprinzătorilor care respectă ecologia și durabilitatea?
Da, consider că este adevărat, cu condiția ca acest sprijin financiar să fie însoțit de condiții adecvate. Statele membre răspund în prezent de elaborarea planurilor naționale și de punerea la punct a detaliilor. Regiunile ar trebui să fie un partener egal în acest proces, având posibilitatea de a dezbate și de a contribui la planurile menționate. Regiunile au cunoștințe și expertiză și ar putea să conecteze strategiile regionale de inovare pentru specializarea inteligentă (RIS3) la aceste planuri și să indice unde există oportunități de investiții în ecologizarea economiei.
Cum ar trebui să arate strategiile de specializare inteligentă? În ce domenii trebuie industria europeană să devină mai competitivă?
Regiunile au o imagine realistă a situației lor economice. Ele își cunosc punctele forte și slabe și ar trebui, prin urmare, să își utilizeze strategiile regionale de inovare pentru specializarea inteligentă nu numai ca instrument de stimulare a propriei economii, ci și ca punct de plecare pentru colaborarea cu alte regiuni. Acest proces poate facilita crearea de legături între clusterele regionale și de competențe complementare pentru a construi lanțuri valorice interregionale. Regiunile ar trebui să utilizeze RIS3 ca foaie de parcurs pentru a-și consolida clusterele, nu numai prin sprijinirea legăturilor din cadrul regiunii, ci și a celor cu clusterele din alte regiuni, și ar trebui să integreze instrumentul de investiții interregionale pentru inovare. Acest lucru ar putea îmbunătăți competitivitatea Europei, ar consolida lanțurile de aprovizionare și ar diminua dependența noastră de furnizorii de la nivel mondial.
Consider că UE ar putea acorda mai mult sprijin statelor membre și regiunilor, astfel încât ele să devină mai competitive. Aceasta nu implică neapărat mai multă finanțare publică, ci și reformarea politicii în domeniul concurenței, pentru a face industria noastră mai puțin vulnerabilă la preluări ostile. Investitori internaționali sprijiniți prin ajutoare de stat achiziționează IMM-uri care sunt esențiale pentru ecosistemele noastre regionale, dar care sunt, în același timp, prea mici pentru a fi detectate de „radarul” preluărilor ostile, astfel cum se menționează în Cartea albă a UE privind subvențiile străine . Îmbunătățirea pieței unice ar putea conduce, de asemenea, la condiții efective de concurență echitabile, capabile să stimuleze competitivitatea industriei noastre, care ar putea concura atunci cu lideri mondiali precum Google, Amazon, Alibaba. RIS3 ar putea, de asemenea, să se concentreze mai mult pe digitalizare.
Considerați că impactul foarte amplu și puternic al pandemiei ar necesita o regândire a strategiei industriale a UE?
Pandemia de COVID-19 a demonstrat riscurile geopolitice ale investițiilor străine și dependența excesivă de lanțurile valorice și de aprovizionare de la nivel mondial. Prin urmare, strategia industrială a UE ar trebui să includă măsuri care să contribuie la gestionarea crizei actuale și la pregătirea pentru viitoarele pandemii. Acest lucru este necesar pentru a asigura reziliența societății și a economiei europene, de exemplu prin pregătirea pentru lanțuri de aprovizionare europene alternative pentru echipamente medicale și medicamente. Astfel se va contribui la menținerea poziției de lider a Europei în domeniul tehnologic și la dobândirea suveranității digitale și tehnologice care să țină piept preluărilor ostile de întreprinderi strategice de către actori din afara UE. Cu toate acestea, va fi necesară, de asemenea, o reformă a politicii în domeniul concurenței.
În timpul perioadei de izolare impuse de pandemia de COVID-19, lanțurile de aprovizionare au fost perturbate: pe de o parte, frontierele au fost închise, fiind dificil să se livreze bunuri altor țări; pe de altă parte, țările au impus embargouri asupra livrării anumitor mărfuri, în special a dispozitivelor medicale și a medicamentelor. Sporirea rezilienței întreprinderilor (și a regiunilor) implică oare inversarea procesului de globalizare și repatrierea întreprinderilor naționale?
Este de înțeles că țările și regiunile au luat în considerare interesele locuitorilor lor, ceea ce a presupus închiderea unor frontiere. După cum am spus, consider că Europa ar trebui să țină seama de aspectele negative ale globalizării. Cu toate acestea, sunt absolut convinsă că nu ar trebui uitat că cooperarea interregională este esențială pentru a face față crizei, după cum a demonstrat landul Renania de Nord-Westfalia atunci când a menținut deschisă granița cu Țările de Jos și a preluat pacienți olandezi infectați cu COVID-19. Existența unor frontiere regionale deschise este esențială pentru asigurarea rezilienței societății și economiei europene, în special pentru că avem nevoie ca clusterele industriale să colaboreze în cadrul unei abordări teritoriale.
Relații cu presa:
pressecdr@cor.europa.eu