Faceți clic aici pentru a obține traducerea automată a textului de mai jos.
Strategia „De la fermă la consumator”: tranziția către un sistem alimentar durabil și rezilient în UE  

În acest interviu, Guido Milana (IT-PSE) răspunde la cinci întrebări referitoare la Strategia „De la fermă la consumator” – noua strategie pentru realizarea unui sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic în UE. Dl Milana, membru al Consiliului Local Olevano Romano și fost deputat în Parlamentul European, solicită o schimbare radicală a modurilor de producție și de consum al alimentelor, începând cu adoptarea unor sisteme de producție mai ecologice, care respectă principiile biodiversității. În calitate de raportor al avizului „De la fermă la consumator – dimensiunea locală și regională” , el subliniază că pandemia de COVID-19 face ca tranziția către un sistem alimentar mai durabil și mai rezilient să devină și mai urgentă. Avizul urmează să fie adoptat în cursul sesiunii plenare din decembrie 2020 a Comitetului European al Regiunilor.

Strategia „De la fermă la consumator” propune obiective ambițioase în ceea ce privește reducerea utilizării pesticidelor, a îngrășămintelor chimice și a substanțelor antimicrobiene, precum și obiectivul de a se ajunge la o pondere de 25 % a terenurilor agricole utilizate pentru agricultura ecologică, pentru a promova tranziția către sisteme alimentare durabile. Este realizabil acest obiectiv având în vedere rata de creștere preconizată a populației?

Sistemele alimentare sunt responsabile pentru aproximativ o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră, generate în principal de producția agricolă. Reducerea emisiilor de carbon din agricultură este, în mod cert, principala prioritate. Cu toate acestea, nu trebuie neglijat impactul asupra climei al tuturor celorlalte verigi ale lanțului de producție a alimentelor, cum ar fi ambalarea, prelucrarea și distribuția produselor. Prin urmare, este esențial ca Strategia „De la fermă la consumator” să propună obiective ambițioase pentru reducerea poluanților. Trebuie să orientăm în mod eficace sistemele de producție către forme mai ecologice, care respectă principiile biodiversității și ecologiei. Avem nevoie de o schimbare radicală în producția și consumul de alimente și de o alianță solidă între producători și consumatori. Cu toate acestea, nu putem realiza această schimbare peste noapte, mai ales dacă nu oferim producătorilor existenți suficient ajutor pentru a trece de la practicile actuale de producție la practici mai durabile, care să se orienteze după noile principii ale agroecologiei. Mai presus de toate, trebuie să continuăm fluxurile de finanțare care sprijină dezvoltarea rurală pentru a garanta o tranziție durabilă. În același timp, avem nevoie de o concentrare strategică asupra cercetării și dezvoltării. În esență, sunt necesare nu numai sancțiuni și constrângeri, ci și un pachet de politici coordonate de promovare a formelor de producție durabile din punct de vedere ecologic și social, care să fie și remunerate în mod corespunzător.

Cum ar trebui politica agricolă comună să sprijine ambițiile în materie de climă și mediu ale Strategiei „De la fermă la consumator” și ale Strategiei privind biodiversitatea?

Politica agricolă comună (PAC) este un instrument-cheie pentru punerea în aplicare atât a Strategiei „De la fermă la consumator”, cât și a Strategiei privind biodiversitatea. PAC are ca scop să îi protejeze pe producători din punct de vedere economic și să faciliteze accesul sigur la terenurile agricole, în special pentru producătorii mici și mijlocii mai vulnerabili. De asemenea, ea ar trebui să ofere sisteme de stimulente adecvate pentru a-i motiva pe fermieri să treacă la practici mai ecologice. Este regretabilă lipsa de ambiție din recenta reformă a PAC, în special având în vedere obiectivele în materie de climă și de mediu ale Strategiei „De la fermă la consumator”. Obiectivele climatice și de mediu nu pot fi atinse fără resurse adecvate și investiții majore în producția durabilă. PAC trebuie să fie mai bine aliniată la Strategia „De la fermă la consumator”, nu numai în ceea ce privește mediul, ci și în ceea ce privește comerțul internațional și politicile și instrumentele sectoriale. În plus, trebuie să revizuim, de asemenea, obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), pentru a schimba sistemul de taxe și a începe să considerăm marea ca zonă de mare importanță, care trebuie cultivată, mai degrabă decât ca o mină din care sunt extrase pur și simplu resursele piscicole.

Cum pot contribui autoritățile locale și regionale la construirea unor sisteme alimentare mai durabile? Ne puteți împărtăși exemple de inițiative lansate la nivel local?

Nivelurile local și regional de guvernanță sunt un teren favorabil încercărilor. De regulă, ele au fost mereu cu un pas înaintea strategiilor de la nivel european, iar acum merită să fie mai strâns implicate. Autoritățile locale și regionale din întreaga UE și de la nivel internațional pun în aplicare în mod activ politici alimentare locale de mai multe decenii și au creat consilii pentru politica alimentară sau chiar bioregiuni. Orașele și regiunile au dovedit că pot utiliza instrumente de planificare locale și regionale și politici locale integrate pentru a încuraja formele de agricultură urbană, lanțurile scurte de aprovizionare și piețele regionale, inițiind achiziții alimentare durabile bazate pe alimente locale, de sezon și ecologice pentru cantinele publice, pe lângă inițiativele de educare și de sensibilizare a publicului în sensul îmbunătățirii sistemelor alimentare locale. Statele membre și UE ar trebui să le urmeze exemplul și să colaboreze cu orașele și regiunile pentru a disemina bunele practici emergente la nivel local. Comunicarea, sprijinul și învățarea reciprocă între toate nivelurile de guvernare sunt mai necesare ca niciodată. De exemplu, am dori ca strategia propusă de Comisia Europeană să se inspire din unele modele participative, cum ar fi consiliile pentru politica alimentară, care au fost înființate de numeroase autorități locale și regionale.

Modelele actuale de consum alimentar nu sunt durabile, nici din punctul de vedere al sănătății, nici din cel al mediului. Cum poate fi remediată această situație? Responsabilitatea de a-și schimba alimentația revine oare exclusiv consumatorilor?

Practicile de consum reprezintă un factor important în tranziția sistemelor alimentare. Putem observa că au loc deja unele schimbări. Mult mai mulți consumatori sunt mai atenți și își analizează critic alegerile în materie de consum. Cu toate acestea, este important să ne îndepărtăm de abordarea în care se răspunde doar cererii unei mici părți a publicului și să ne asigurăm că alegerile alimentare sănătoase și adecvate din punct de vedere cultural sunt accesibile tuturor. Nu este acceptabil ca cei care nu își pot permite să cumpere alimente „sănătoase” să fie puși în situația în care să se mulțumească cu alimente insuficiente sau foarte prelucrate. Trebuie să apărăm dreptul tuturor de a avea acces la alimente sănătoase și durabile. Consumatorii, inclusiv generațiile cele mai vulnerabile și mai tinere, au nevoie de sprijinul nostru, prin educație și informare corectă și transparentă, precum și de stimulente pentru schimbarea modelelor de consum. Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, să încurajăm și să sprijinim schimbarea prin adoptarea unei viziuni holistice asupra sistemului de producție alimentară, prin încurajarea producției și a furnizării pe piață de alimente sănătoase și la prețuri accesibile. De asemenea, sunt necesare măsuri de protecție socială pentru a permite grupurilor celor mai vulnerabile să aleagă alimente sănătoase din proprie inițiativă.

Cum afectează pandemia sistemele alimentare locale și regionale? Ce inițiative și măsuri esențiale au fost puse în aplicare pentru a consolida sistemele alimentare locale și regionale ca răspuns la această criză?

Pandemia a generat cu siguranță fracturi și schimbări pe termen scurt și lung în sistemele alimentare locale și globale. Sunt multe de spus cu privire la efectele crizei. Una dintre cele mai importante consecințe este adâncirea inegalităților în ceea ce privește accesul la alimente și creșterea exponențială a numărului de cetățeni care suferă de sărăcie economică. Această situație necesită în mod evident măsuri urgente, inclusiv acțiuni ale autorităților locale și ale sectorului terțiar pentru a garanta securitatea alimentară. După cum am văzut în timpul crizei financiare din 2008, sistemele alimentare sunt afectate periodic de crize care le testează reziliența. Pandemia de COVID-19 face ca eforturile în direcția unui sistem alimentar mai durabil și mai rezilient să devină și mai urgente. Pe termen scurt, trebuie să oferim finanțare și sprijin pentru redresare în urma crizei într-un mod specific și strategic, dar nu trebuie să uităm că este necesară o viziune pe termen lung pentru a produce schimbări. Suntem ferm convinși că există învățăminte valoroase pe care le-am putea trage de pe urma pandemiei de COVID-19. Autoritățile locale au demonstrat că mulți cetățeni au beneficiat de lanțuri scurte de aprovizionare și de alimente sănătoase și că, în perioada de carantină, au petrecut mai mult timp pentru a găti și a pregăti feluri de mâncare făcute în casă. Sperăm că aceste practici sănătoase vor continua și că vor deveni chiar și mai răspândite după criza provocată de pandemia de COVID-19.

Relații cu presa: pressecdr@cor.europa.eu

Partajează: