În acest interviu, Adam Struzik (PL-PPE) , mareșalul Voievodatului Mazovia, răspunde la șase întrebări referitoare la modalitățile de îmbunătățire a transportului public în orașe și în regiunile metropolitane.
Avizul pe tema „ Provocările din sectorul transportului public din orașe și regiunile metropolitane ”, al cărui raportor este dl Adam Struzik (PL-PPE), urmează să fie adoptat în sesiunea plenară a CoR din decembrie 2020.
Avizul atrage atenția asupra provocărilor generate de creșterea traficului rutier în orașe și în zonele metropolitane și solicită soluții durabile și inteligente în domeniul mobilității.
1. Care sunt principalele provocări pentru transportul public în zonele metropolitane?
Principala provocare este, în primul rând, asigurarea unui transport sigur și modern, și anume bine planificat, bine organizat, bine integrat și funcțional.
Buna calitate a transportului va contribui la o calitate ridicată a vieții locuitorilor, dacă ei vor putea beneficia astfel de un acces ușor la bunuri și servicii și de o bună calitate a mediului. În acest caz ar trebui să înțelegem accesibilitatea ca distanță până la punctele unde se furnizează servicii cetățenilor, dar și ca accesibilitate financiară, precum și ca echilibru optim între viața profesională și cea privată.
O calitate ridicată a transportului public este inseparabilă de competitivitatea sa față de transportul individual, altfel spus de echilibrarea costurilor suportate de utilizatori și de administrațiile locale, inclusiv prin accesibilitatea unor mijloace de transport alternative (mersul pe jos, mersul cu bicicleta etc.).
Prin urmare, autorităților locale și regionale le revine sarcina de a oferi mijloace de transport sigure pentru călători și pentru mediul în care trăiesc oamenii.
2. Cum pot fi modificate alegerile utilizatorilor și comportamentul navetiștilor pentru a promova modurile de transport cele mai durabile? Care sunt stimulentele la care pot recurge autoritățile locale și regionale?
Primul pas este asigurarea unor moduri de transport integrate, sporind în același timp în mod sistematic gradul de conștientizare în rândul locuitorilor și creând stimulente – și anume o planificare optimă a infrastructurii – pentru ca transportul public să aibă câștig de cauză în fața celui individual.
Ar trebui să se acorde prioritate instrumentelor de utilizare a transporturilor, sub forma unor servicii electronice ușor de folosit, fără a trece cu vederea, însă, accesibilitatea transportului pentru toate părțile interesate, inclusiv pentru grupurile sociale care prezintă lacune în domeniul digital.
Puterea exemplului trebuie să vină de sus; prin urmare, este extrem de important și urgent să se introducă soluții inovatoare în gestionarea și organizarea transporturilor și o bună amenajare a teritoriului, ceea ce va facilita integrarea transportului public cu cel individual – care nu poate fi eliminat, dar care poate fi redus la minimum. Toate aceste aspecte ar trebui optimizate pe baza analizelor și a diagnosticelor stabilite în funcție de datele actualizate din sistemele de monitorizare a fluxului de mobilitate, reflectate în planurile de mobilitate urbană durabilă (PMUD).
Pentru a atinge obiectivele legate de decarbonizare, orașele și zonele metropolitane vor avea nevoie de luarea unor decizii politice și de asigurarea unor resurse financiare adecvate pentru îndeplinirea lor, inclusiv a unor resurse externe provenite din fondurile politicii de coeziune și din alte instrumente de finanțare.
3. Credeți că conceptul de „planuri de mobilitate urbană durabilă (PMUD)” a reușit să treacă peste frontierele administrative și geografice pentru a elabora un sistem de mobilitate urbană?
În Polonia, conceptul de planuri de mobilitate urbană durabilă (PMUD) a stârnit reacții foarte favorabile și un interes deosebit în câteva zeci de orașe; unele dintre ele au fost selectate pentru cooperarea directă cu JASPERS.
Ar trebui subliniat faptul că o planificare eficace a mobilității urbane trebuie să fie adaptată la numărul de locuitori, să se bazeze pe experiența din domeniul mobilității, să se adapteze la particularitățile zonelor și sistemelor de transport, și anume să ia în considerare legăturile cu capitala regională, să planifice acțiuni pentru îmbunătățirea comportamentului locuitorilor din orașe sau din zonele metropolitane în ce privește mobilitatea și să mențină legăturile strânse și integrarea cu orașele învecinate.
Pentru autoritățile locale și regionale este important ca transportul public să fie eficace și integrat în ceea în ceea ce privește spațiul, organizarea și tarifele. Acest lucru este important mai ales în zonele metropolitane, în regiunile din jurul capitalelor și în aglomerările urbane mai mari, unde deplasările cotidiene implică conectarea în rețea a numeroase mijloace de transport urban, suburban și local cu transportul național. Merită subliniată asigurarea accesibilității orașelor pentru zonele rurale, în care, așa cum e cazul în prezent în Polonia, se constată situații de excluziune în materie de transporturi.
Elaborarea unui plan de mobilitate urbană durabilă permite planificarea unui model optim de sistem de mobilitate, care să integreze un sistem comun de tarifare și să asigure sinergii clare între numeroșii operatori de transport public care își desfășoară activitatea în aceeași zonă metropolitană. În plus, se permite astfel facilitarea accesului la stațiile de transport public, de exemplu printr-un sistem satelit de tipul Park&Ride.
4. Se poate spune că Uniunea Europeană a fost suficient de ambițioasă în politica sa în domeniul transporturilor în trecut? În ce domenii ar putea fi mai ambițioasă?
Cartea albă existentă, din 2011, nu mai este de actualitate, iar la nivelul CE se lucrează deja la o strategie pentru o mobilitate durabilă și inteligentă – un demers foarte oportun. Sprijinul acordat de CE autorităților locale și regionale în materie de surse suplimentare de finanțare este indispensabil. Pe lângă sprijinirea noilor investiții în domeniul transporturilor, fondurile politicii de coeziune și mecanismele financiare ale UE vor sprijini modernizarea sistemelor de transport existente prin creșterea ponderii soluțiilor de transport alternative și durabile în raport cu automobilele individuale.
O altă dimensiune a mobilității urbane și a contextului general al politicii de transport public o reprezintă integrarea acesteia într-o politică socială mai cuprinzătoare. Este necesar să se aibă grijă de locuitorii care suportă cele mai ridicate costuri de transport – atât costuri financiare, cât și costuri externe, din cauza zgomotului excesiv, a poluării aerului și a solului, a exproprierilor pentru modernizarea infrastructurii.
5. De ce fel de sprijin vor avea nevoie autoritățile locale și regionale la nivel european în ceea ce privește o politică comună în domeniul transporturilor?
Noua strategie în domeniul transporturilor menționată anterior, care stabilește o viziune modernă pentru transportul urban și metropolitan, va reprezenta cu siguranță un sprijin și un stimulent puternic pentru o nouă viziune asupra acestui domeniu tematic, în care orașul este privit ca un organism, iar transportul public este sistemul său circulator esențial.
Pentru a putea egaliza nivelul serviciilor de transport furnizate, ecosistemele urbane și metropolitane din UE trebuie să poată conta pe un sprijin financiar extern. Catalogul programelor, fondurilor și instrumentelor este vast și ar trebui să fie ușor accesibil, deoarece soluțiile cele mai simple se dovedesc adesea a fi și cele mai eficace. Aceasta este singura modalitate de a crea sisteme de transport public integrate și funcționale. Prin urmare, este important ca resursele bugetului UE să fie canalizate direct către autoritățile regionale responsabile de aceste sarcini, care să le pună în aplicare prin intermediul programelor operaționale pentru perioada următoare – 2021-2027.
Ar trebui subliniat rolul specific al Fondului pentru o tranziție justă, ca parte a pachetului de politici privind Pactul verde european. Scopul său este de a sprijini regiunile care se confruntă cu provocări socioeconomice majore în realizarea neutralității climatice – prin urmare și orașele și zonele metropolitane, în tranziția lor către un transport public fără emisii de dioxid de carbon.
6. Pandemia de COVID-19 a avut un impact devastator asupra utilizării transportului public. Cum se poate restabili încrederea și cum pot fi compensate pierderile de venituri pentru a garanta un nivel ridicat al serviciilor și în viitor?
Din păcate, pandemia de COVID-19 a generat o tendință vizibilă și nedorită – reducerea la minimum a necesităților zilnice în materie de mobilitate. Această situație este, în principal, rezultatul extinderii telemuncii, al introducerii de către fiecare stat membru în parte a unor pachete de măsuri care limitează circulația persoanelor în spațiile publice și al reducerii sentimentului de securitate în mijloacele de transport. Un răspuns la aceste tendințe ar putea fi de a urmări aplicarea conceptului de „oraș al sfertului de oră”.
Toate cele menționate anterior necesită ca autoritățile locale și regionale să suporte costuri suplimentare pentru prevenirea riscurilor legate de igienă în vehiculele din transportul public, astfel încât să compenseze pierderile de venituri legate de mobilitate. Ar fi utilă, de asemenea, o campanie de informare eficientă pentru a promova reducerea deplasării cu autoturismele și, în multe cazuri, și a navetei individuale.
Noua strategie privind transportul public integrat trebuie să includă standarde paneuropene pentru prevenirea și detectarea amenințărilor specifice, inclusiv a pandemiilor, și practici care să asigure circulația persoanelor în condiții de siguranță în cazul apariției unor astfel de amenințări.
Date de contact:
PresseCdr@cor.europa.eu