În acest interviu, dl Roby Biwer (LU-PSE), membru al Consiliului local Bettembourg, răspunde la șase întrebări despre măsurile UE de protejare și refacere a pădurilor din întreaga lume. În contextul COVID-19, raportorul avizului CoR pe tema „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, solicită un nou sistem de certificare și de informare european, menit să sprijine produsele care nu implică defrișări și lanțurile de aprovizionare scurte și transparente. Adoptarea avizului este prevăzută pentru sesiunea plenară din 1 și 2 iulie.

Defrișările masive din bazinul amazonian sunt determinate de cererea mondială de carne, mii de hectare fiind tăiate în fiecare an pentru a produce hrană pentru piețele mondiale de carne. Suntem oare, literalmente, pe cale să mâncăm jungla amazoniană? În termeni generali, cum putem să ne asigurăm că producția de alimente (carne, cafea, cacao și ulei de palmier) nu are un impact negativ asupra pădurilor? Care este rolul UE în protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial? UE depune suficiente eforturi în acest sens?

Deși majoritatea consumatorilor nu sunt conștienți de acest lucru, carnea, cafeaua, cacaua și uleiul de palmier se numără printre produsele care cauzează, în prezent, defrișări masive la nivel mondial. Trebuie să depunem eforturi pe două fronturi dacă dorim să facem ca piețele să evolueze către produse mai sustenabile, care nu implică defrișări. Ca un prim pas, trebuie să intensificăm măsurile educative și de informare pentru a ne asigura că consumatorii sunt conștienți de impactul economic, social și de mediu al obiceiurilor lor de consum alimentar. Comportamentul consumatorilor poate influența în mod clar piețele alimentare și accelera producția de produse durabile, care nu implică defrișări. În același scop, trebuie, totodată, să promovăm o alimentație mai sănătoasă și corectă din punct de vedere etic, subliniind atât beneficiile nutriționale cât și cele socioeconomice ale unei diete bazate pe produse vegetale, bogată în fructe și legume certificate ca provenind din lanțuri de aprovizionare care nu contribuie la defrișări. Al doilea aspect care ar trebui să ne preocupe se referă la un angajament european de a concepe și a pune în aplicare un nou sistem de certificare care să încurajeze produsele care nu implică defrișări și care să contribuie la promovarea la nivel mondial a unei viziuni europene orientate spre viitor cu privire la silvicultură și producția de alimente.   

Deși defrișările semnificative se produc în principal în țări din afara UE, au loc, în prezent, defrișări în multe zone montane din Europa, de exemplu în România și Slovacia și în unele țări din Balcani. De ce acest lucru se întâmplă în aceste țări? Ce se poate face la nivel local și regional pentru a preveni defrișările? Aveți exemple concrete? Care ar fi mesajul dumneavoastră către primarii, președinții de regiuni și reprezentanții locali și regionali din întreaga Uniune Europeană?

Nu pot să formulez observații cu privire la situația specifică din fiecare țară, dar, pe baza propriei mele experiențe, pot afirma că este întotdeauna esențial să se poarte un dialog constructiv între toate părțile interesate cu privire la interesele acestora. Noi, în calitate de autorități locale și regionale, suntem cei mai în măsură să angajăm acest dialog. Trebuie să protejăm pădurile și biodiversitatea și trebuie să colaborăm cu fermierii și proprietarii de păduri pentru a găsi soluții adecvate, care să le aducă beneficii și pe termen lung, inclusiv celor care doresc să dezvolte utilizarea, într-un mod durabil, a pădurilor în scopuri recreative. În acest context, trebuie să fie clar că acordurile internaționale, legislația UE și legislația națională privind protecția pădurilor trebuie să fie respectate și aplicate, însă autoritățile locale și regionale joacă un rol important în medierea conflictelor de interese de la nivel local și regional.

În prezent, este foarte dificil să urmărim originea alimentelor noastre; acest lucru se aplică în special unor produse precum cacaua și cauciucul, dat fiind că există mulți producători mici implicați, iar lanțul de aprovizionare este lung și netransparent. Ce se poate face pentru ca lanțurile de aprovizionare să devină mai transparente? Cum ne putem asigura că întreprinderile produc într-un mod sustenabil și că în UE se produc numai produse obținute în mod durabil, din lanțuri de aprovizionare care nu implică defrișări? Sunt suficiente codurile de conduită existente, care au un caracter voluntar?

Lanțurile de aprovizionare sunt greu de urmărit și, pentru a le face mai transparente și mai ușor de monitorizat, ar trebui pus în aplicare un sistem de informare (pornind de la experiența dobândită cu baza de date privind eticheta ecologică), cu ajutorul și implicarea activă a tuturor părților interesate care își pot împărtăși așteptările, experiențele și preocupările, în vederea punerii în aplicare a unor proceduri utile și fezabile. Sistemul de informare ar trebui să includă și să promoveze produsele care nu implică defrișări și să pună în aplicare proceduri pentru a verifica exactitatea informațiilor și a evaluărilor colectate în vederea îmbunătățirii încrederii în datele furnizate, inclusiv cerințe stricte în materie de trasabilitate care să garanteze originea produselor, precum și sisteme mai puternice de monitorizare și de asigurare a respectării legislației pentru a contribui la prevenirea fraudei și a etichetării eronate a produselor.

Cum ați proceda pentru a mă convinge să cumpăr mai degrabă o ciocolată „durabilă" decât una mai ieftină? Care este rolul consumatorilor în creșterea sustenabilității lanțurilor noastre de aprovizionare și, în special, în prevenirea despăduririlor?

Având în vedere cererea crescută de produse alimentare biologice, generată de dorința din ce în ce mai mare a consumatorilor de a achiziționa produse alimentare biologice și ecologice, produsele obținute fără defrișări și cele durabile își lărgesc cota de piață.  Într-adevăr, achiziționarea de produse durabile, care respectă mediul, a devenit o modă, un gest „sexy", distinctiv. Astfel, o persoană este dispusă să plătească mai mult pentru un produs ecologic, transmițând un mesaj care are o valoare și o recunoaștere socială. Rolul cetățenilor este, în mod cert, esențial în influențarea piețelor.

Strategia „De la fermă la consumator" și cea privind biodiversitatea au fost publicate de Comisia Europeană la 20 mai. Ambele sunt esențiale pentru Pactul verde european. Care sunt primele dumneavoastră reacții? Există motive de speranță? Cât de importantă este reîmpădurirea în vederea realizării neutralității climatice în UE?

Printre numeroasele obiective ale Pactului verde se numără elaborarea unui sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic, conservarea și refacerea ecosistemelor și a biodiversității, precum și obiectivul „poluării zero" pentru un mediu lipsit de substanțe toxice. Pentru a proteja cetățenii și ecosistemele europene, UE trebuie să fie mai eficientă în ceea ce privește monitorizarea, raportarea, prevenirea poluării și refacerea aerului, apelor și solului, precum și eforturile împotriva poluării produselor de consum. Prin urmare, putem considera că reîmpădurirea în vederea realizării neutralității climatice în UE este de o importanță fundamentală. Europa se îndreaptă către un nou mod de viață, transmițând un mesaj esențial întregii lumi și urmărind să devină liderul unei noi economii, decuplată de utilizarea resurselor.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a afectat puternic lanțurile noastre de aprovizionare mondiale. Care sunt învățămintele pe care le putem desprinde din această criză?

Această criză a fost cauzată de globalizare, care a răspândit virusul cu o viteză mare. Astăzi, știm mai bine măsura în care lanțurile de aprovizionare, cum ar fi cele legate de fermele industriale, sunt strâns legate între ele și modul în care sistemul se poate prăbuși în cazul întreruperii uneia dintre verigi. Regândirea acestor dependențe reciproce și sporirea rezistenței lanțurilor de aprovizionare la provocările globale devin o necesitate. Trebuie să reevaluăm, de asemenea, rolul important al lanțurilor de aprovizionare scurte (și probabil mai ușor de urmărit), precum și necesitatea de a monitoriza relațiile cu și între furnizorii din cadrul lanțurilor lungi. În contextul crizei cauzate de pandemia de COVID‑19, am învățat, de asemenea, că disparitățile sociale fac ca atenția pentru mediu să scadă. Aceasta se datorează faptului că supraviețuirea umană este plasată în prim plan, în timp ce grija pentru mediu devine o preocupare secundară, pentru grupurile sociale cu venituri reduse.

Note:

Uniunea Europeană dispune de aproximativ 182 milioane de hectare de păduri care acoperă 43 % din suprafața sa, fiind, astfel, una dintre regiunile cele mai împădurite din lume. Pe lângă furnizarea de cherestea și produse din lemn, pădurile noastre adăpostesc o mare parte a biodiversității Europei și contribuie la sănătatea și bunăstarea noastră. Ca absorbant major de carbon, pădurile acționează ca un element important pe termen scurt pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la acestea (Comisia Europeană).

Din 1990, se estimează că 420 milioane de hectare de pădure au fost pierdute prin conversia la alte utilizări ale terenurilor, deși rata defrișărilor a scăzut pe parcursul ultimelor trei decenii. Între 2015 și 2020, rata defrișărilor a fost estimată la 10 milioane de hectare pe an, în scădere de la 16 milioane de hectare pe an în anii 1990. Expansiunea agricolă continuă să fie principala forță motrice a defrișărilor și a degradării pădurilor, precum și a pierderii asociate a biodiversității forestiere. Aceste date, precum și alte informații pot fi găsite în raportul „Situația pădurilor la nivel mondial în 2020".

Contact:
David Crous
Tel.: +32 (0) 470 88 10 37
david.crous@cor.europa.eu