În cadrul acestui interviu, Guillaume Cros (FR-Grupul Verzilor) , raportor pentru un proiect de aviz privind agroecologia, a cărui adoptare este prevăzută pentru 3 februarie 2021, în cadrul sesiunii plenare a Comitetului European al Regiunilor , răspunde la patru întrebări privind această abordare socială și de mediu, care vizează o agricultură în armonie și nu în opoziție cu natura. În contextul viitoarei politici agricole comune (PAC), vicepreședintele Consiliului Regional Occitania – Pirinei – Mediterana pledează, printre altele, în favoarea unor obiective de mediu europene cuantificate și obligatorii pentru statele membre, și pentru alocarea a minimum 30 % din pachetul financiar național de plăți către dispozitivele ecologice.

Pandemia de COVID-19 a dezvăluit punctele slabe ale sistemului nostru agricol și alimentar globalizat și a demonstrat importanța securității alimentare. Cu toate acestea, un studiu realizat de Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite a semnalat în toamnă că aplicarea strategiei „ De la fermă la consumator” ” ar duce la o scădere considerabilă a producției agricole în UE. Agroecologia va duce la înfometare?

Deși securitatea aprovizionării cu alimente este adesea utilizată ca argument împotriva agroecologiei, lucrările recente ale IDDRI (Institutul pentru dezvoltare durabilă și relații internaționale) arată că este posibil ca, până în 2050, hrana întregii populații europene să fie obținută prin transformări agroecologice progresive, care să integreze creșterea animalelor, culturile și silvicultura, vizând, de asemenea, eliminarea emisiilor de carbon. La nivel mondial, raportul ONU publicat în martie 2011 a indicat, de asemenea, că, în doar 10 ani, micii fermieri își puteau dubla producția de alimente în regiunile vulnerabile utilizând metode de producție ecologice. Întrucât criza provocată de pandemia de COVID - 19 a dezvăluit punctele slabe ale sistemului nostru agricol și alimentar globalizat, agroecologia, care merge mână în mână cu dezvoltarea unor „sisteme alimentare locale”, trebuie să permită Europei să își asigure aprovizionarea cu alimente pe termen scurt, dar și pe termen lung, conservând factorii noștri de producție, adică solurile, resursele de apă și biodiversitatea.

Propunerile Comisiei Europene, Parlamentului și Consiliului privind viitoarea politică agricolă comună (PAC) sunt puternic criticate pentru lipsa lor de coerență cu obiectivele Pactului verde și ale strategiei „ De la fermă la consumator ”. Care sunt propunerile dumneavoastră pentru viitoarea PAC, aflată în prezent în curs de dezbatere, pentru a reconcilia profitabilitatea economică a exploatațiilor agricole cu obiectivele europene în materie de climă și mediu?

Uniunea Europeană, cu obiectivele sale climatice, Pactul verde, strategia „De la fermă la consumator” și strategia în domeniul biodiversității, și-a stabilit obiective de mediu și climatice care presupun o transformare sistemică a modurilor de producție agricolă și a sistemelor alimentare. Agroecologia respectă aceste obiective și asigură, de asemenea, o mai mare rentabilitate a exploatațiilor agricole (astfel cum se subliniază în nota de analiză a guvernului francez privind performanțele economice și de mediu ale agroecologiei, din august 2020 ).

Astfel, viitoarea PAC în curs de negociere trebuie să sprijine această tranziție necesară de la agricultură la agroecologie. În acest scop, recomand în special includerea în regulamentul privind planurile strategice naționale a unor obiective europene de mediu comune, cuantificate și obligatorii pentru statele membre, ca cel puțin 30 % din pachetul financiar național de plăți să fie alocat dispozitivelor ecologice și ca sprijinul pentru investiții în exploatațiile agricole să facă obiectul unui audit de mediu. Pe lângă aceste obligații de reglementare, este necesar să se acorde sprijin metodologic părților interesate de la nivel regional pentru a încuraja luarea în considerare a proiectului agroecologic în mobilizarea diferitelor măsuri voluntare ale PAC.

Comitetul European al Regiunilor consideră că este esențial să se mențină agricultura în toate regiunile, pentru a conserva o structură rurală vie și pentru a încuraja coeziunea teritorială. Cum ne poate ajuta agroecologia să realizăm acest lucru?

Agroecologia merge mână în mână cu o alimentație mai locală, care, prin urmare, favorizează fiecare teritoriu. Propun, de asemenea, o reducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) la produsele bio, locale și de sezon, bonuri de masă la localurile de proximitate pentru aceste produse și introducerea unui procent semnificativ de produse bio, locale și de sezon în restaurante. Aceste măsuri vor încuraja dezvoltarea de ferme agroecologice și de ateliere de prelucrare artizanală în toate teritoriile, benefice pentru ocuparea forței de muncă în mediul rural. În plus, agroecologia, care necesită mai puțină capital (mecanizare, factori de producție, terenuri etc.), ar stopa dispariția agriculturii țărănești în țările în care aceasta prezintă încă pondere. Ea ar permite tuturor țărilor UE să stimuleze o agricultură și o viață rurală cu impact social și de mediu pozitiv.

În avizul dumneavoastră, afirmați în mai multe rânduri că agroecologia merge mână în mână cu exploatațiile agricole mici și mijlocii. De ce fermele mari nu ar fi capabile să dezvolte agroecologia?

Agroecologia are nu numai o dimensiune tehnică agronomică, ci și o una socială și teritorială. Dacă fermele mari, care s-au extins considerabil datorită ajutoarelor neplafonate ale PAC, sunt inexistente sub aspectul biodiversității, ele se prezintă la fel din punct de vedere social, pentru că în ele locurile de muncă și serviciile publice au dispărut, așa cum se poate observa în așa-numitele regiuni de „culturi arabile”. Agroecologia se împletește cu o structură de exploatații mici și mijlocii, cu culturi diversificate și parcele de dimensiuni medii. Economiile de scară, legate de înlocuirea muncii cu soluții bazate pe petrol și chimie, precum și de sprijinul PAC pentru întreprinderile de mari dimensiuni, nu mai sunt relevante acum, când de actualitate sunt strategia europeană „De la fermă la consumator” și cea privind biodiversitatea.

Context

Guillaume Cros este, de asemenea, raportorul a două avize ale Comitetului European al Regiunilor privind politica agricolă comună:

- Reforma PAC , aviz adoptat în decembrie 2018.

- PAC după 2020 , aviz adoptat în iulie 2017.

Relații cu presa: pressecdr@cor.europa.eu