Foști președinți 

Februarie 2020: Apostolos Tzitzikostas (PPE), guvernatorul regiunii Macedonia Centrală din Grecia, este ales președinte. Luând cuvântul în fața celor 329 de membri ai Comitetului, președintele a prezentat trei priorități principale în cursul mandatului său: „În primul rând, Uniunea Europeană trebuie să fie în serviciul cetățenilor săi și al locurilor în care trăiesc în satele, orașele și regiunile lor. Trebuie să sprijinim coeziunea teritorială, inovarea, spiritul antreprenorial, dar și să găsim soluții credibile pentru gestionarea migrației în spiritul solidarității. În al doilea rând, regiunile și orașele trebuie să se concentreze pe înțelegerea transformărilor profunde cauzate de revoluțiile timpului nostru – revoluția verde, cea digitală și cea demografică – și să răspundă la acestea. Nu în ultimul rând, trebuie să consolidăm democrația europeană, plasând regiunile și orașele în centrul ei, pentru a aduce Europa mai aproape de cetățeni.”

Iulie 2017: Karl-Heinz Lambertz (PSE-BE), membru al Senatului belgian ca reprezentant al Comunității germanofone, este ales președinte. Karl-Heinz este membru al CoR din 2001, iar în perioada 2011-2015 a fost președintele Grupului PSE din cadrul CoR. În 2000, a devenit membru al Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei.

Februarie 2015: Markku Markkula, membru al Consiliului Regional Helsinki și președinte al Comisiei de planificare a orașului Espoo, este ales președinte. El a fost și deputat în Parlamentul finlandez (1995 2003). În acea perioadă, el a făcut parte din două comisii parlamentare permanente: Comisia pentru știință, educație și cultură și Comisia pentru prospectivă. Ca membru al Parlamentului finlandez, rolul său pe plan internațional a inclus președinția Consiliului rețelei parlamentare europene de evaluare tehnologică (EPTA).

Iunie 2014: Michel Lebrun, membru al Consiliului Local Viroinval (Belgia), este ales președinte. După absolvirea Facultății de filosofie și literatură din cadrul Universității Catolice Louvain în 1970, își începe cariera politică în 1977ca viceprimar în Consiliul Local Viroinval (Belgia). Între 1992 și 1999 este ministru al învățământului universitar, cercetării și relațiilor internaționale în Comunitatea francofonă, înainte de a prelua funcția de ministru pentru planificare, infrastructură, transporturi și telecomunicații în Guvernul valon.

Iulie 2012: Ramón Luis Valcárcel Siso, președintele Comunității Autonome Murcia, este ales președinte. După ce a absolvit Facultatea de Arte și Filozofie din cadrul Universității din Murcia, el a predat istoria artei și a desfășurat activități de cercetare legate de arta și istoria regiunii Murcia. În discursul său adresat Adunării Plenare, el evidențiază prioritățile sale: negocierile în curs pentru cadrul financiar multianual 2014-2020, noua etapă a fondurilor structurale și politica de cooperare teritorială europeană.

Februarie 2010: Mercedes Bresso, membră a Consiliului Regional Piemont, este aleasă președintă a Comitetului Regiunilor la 10 februarie 2010 și confirmată în funcție la 9 iunie 2010. Dna Bresso a declarat: „Autoritățile locale și regionale pot servi drept punct de referință pentru Europa în toate aceste domenii. Ele se află în prima linie în perioade de criză și au fost întotdeauna elemente cruciale pentru inovarea economică, socială și de mediu.” Până în prezent, Mercedes Bresso este singura femeie aleasă în funcția de președintă a CoR.

Februarie 2008: Luc Van den Brande, senator în Parlamentul belgian și membru al CoR (PPE-BE) încă de la înființarea acestuia, este ales președinte al Comitetului. În discursul său în fața Adunării Plenare, el declară: „Trebuie să abandonăm ideea unei Europe ierarhice, organizate sub formă de piramidă, cu UE plasată deasupra statelor membre, cu statele membre așezate deasupra regiunilor și cu regiunile aflându-se deasupra orașelor și autorităților locale.”

Februarie 2006: Michel Delebarre, primarul orașului Dunkerque (regiunea Nord-Pas de Calais) și membru al Parlamentului francez, este ales președinte al Comitetului Regiunilor. El își exprimă dorința de a transforma Comitetul Regiunilor într-o adevărată adunare politică europeană, capabilă să contribuie la relansarea unei dezbateri privind Europa, și identifică Strategia de la Lisabona drept una dintre prioritățile strategice ale CoR.

Februarie 2004: Peter Straub, președintele Parlamentului landului Baden-Württemberg (Germania), este ales președinte al CoR. Printre principalele sale obiective se numără consolidarea relațiilor interinstituționale și sensibilizarea cu privire la activitatea Comitetului în noile state membre.

Februarie 2002: Sir Albert Bore, președintele Consiliului Local Birmingham, este ales președinte al Comitetului Regiunilor. El identifică două obiective principale ale mandatului său: să se asigure că politica regională rămâne o forță motrice în centrul agendei UE și să abordeze „deficitul democratic” care a dus la sentimentul de excludere a publicului larg din procesul decizional al UE.

Februarie 2000: Jos Chabert, ministrul lucrărilor publice și transporturilor în guvernul regiunii Bruxelles-Capitală, este ales președinte al CoR. Îndemnând Comitetul să stabilească legături mai strânse cu Parlamentul European și cu Consiliul de Miniștri, el solicită să se pună un accent mai mare pe avizele politice și mai puțin pe avizele tehnice. El anunță cinci priorități politice în domeniul ocupării forței de muncă, al politicii urbane, al cetățeniei europene, al mediului și al extinderii.

Februarie 1998: Manfred Dammeyer, ministrul afacerilor federale și europene al landului german Renania de Nord-Westfalia, este ales președinte al CoR. El solicită o mai mare autonomie pentru regiuni, state federale sau provincii în gestionarea fondurilor structurale, precum și o politică agricolă a UE mai competitivă. Adunarea ratifică o propunere a Biroului de modificare a numărului, componenței și competențelor comisiilor CoR, astfel încât acestea să poată gestiona mai eficient noile domenii de responsabilitate atribuite Comitetului prin Tratatul de la Amsterdam.

Martie 1996: Pasqual Maragall I Mira, primarul orașului Barcelona, este ales președinte al CoR. El se angajează să se concentreze pe construirea unei organizări interne transparente și legitime și pe acordarea statutului de instituție Comitetului Regiunilor.

Martie 1994: Jacques Blanc, președintele Consiliului Regional Languedoc-Roussillon, este ales ca cel dintâi președinte al CoR, iar Pasqual Maragall I Mira (PSE-ES) este ales în funcția de prim vicepreședinte.