2 aprilie 2012 - René Souchon (FR-PSE), preşedintele Consiliului regional Auvergne şi raportor al Comitetului Regiunilor privind viitoarea politică agricolă comună (PAC) de după 2013, ne prezintă poziţia sa privind principalele puncte ale reformei.

Reformele propuse de Comisie vizează îmbunătăţirea competitivităţii şi durabilităţii agriculturii europene şi conservarea zonelor rurale. Consideraţi că măsurile avute în vedere vor permite atingerea acestor obiective?

Anumite propuneri ale Comisiei merg în direcţia bună, în special cea privind convergenţa, dar, în ceea ce priveşte alte chestiuni, remarc o anumită lipsă de ambiţie. În primul rând, Comisia abandonează instrumentele de administrare publică a pieţelor, ceea ce, după mine, este o greşeală. Pe de altă parte, măsurile de ecologizare a ajutoarelor mi se par prea generale şi neadaptate. Prin urmare, consider că propunerile Comisiei nu merg suficient de departe pentru a asigura competitivitatea tuturor formelor de agricultură în toate regiunile. În ceea ce priveşte durabilitatea agriculturii europene, în opinia mea, Comisia ar fi trebuit să dea dovadă de mai multă inventivitate pentru lansarea unei schimbări reale a modelului de producţie.

Care sunt principalele recomandări pe care doriţi să le susţineţi în avizul dumneavoastră?

În primul rând, doresc să reafirm necesitatea unei reglementări publice a pieţelor agricole, care ar veni în completarea altor măsuri. Propun reducerea pragurilor de diminuare progresivă la 100 000 EUR, cu un plafon de 200 000 EUR. Propun măsuri de ecologizare care să țină seama de realitățile agricole și de mediu locale, elaborate de comun acord cu agricultorii în cadrul unor contracte regionale. Proiectul meu de aviz propune extinderea sprijinului acordat în favoarea tuturor noilor instalaţii, menţinerea cuplării ajutoarelor, în special în zonele vulnerabile. De asemenea, consider că este prioritară menţinerea bugetului PAC cel puţin la nivelul actual şi asigurarea unei noi guvernanţe a PAC, care să fie cât mai apropiată de realităţile locale şi cu o puternică implicare a regiunilor.

Care va fi impactul reformelor PAC în ceea ce priveşte participarea autorităţilor locale şi regionale, în special în gestionarea ajutoarelor? Întrevedeţi posibilităţi de îmbunătăţire?

Sper că chestiunea guvernanţei PAC se va afla în centrul viitoarei reforme. Odată cu alinierea fondurilor structurale europene, printre care FEADR, într-un cadru strategic comun, regiunile vor putea să aplice cu succes o politică globală de amenajare, care să includă ajutoarele pentru dezvoltarea rurală care ţin de al doilea pilon al PAC. În ceea ce priveşte ajutoarele directe din cadrul primului pilon, Comisia propune diferite niveluri de sprijin şi lasă regiunilor o marjă de manevră. Rămâne la latitudinea statelor membre să utilizeze sau nu posibilităţile oferite de viitoarele regulamente. Având în vedere caracteristicile foarte variate ale agriculturii europene, mi se pare esenţial să li se încredinţeze regiunilor o responsabilitate sporită în punerea în aplicare a primului pilon.

Ca preşedinte al regiunii Auvergne, consideraţi că propunerile de sprijinire a zonelor supuse unor constrângeri naturale sunt cele potrivite?

Constat că Comisia a ales să facă din sprijinul acordat zonelor supuse unor constrângeri naturale un nivel de sine stătător în cadrul sistemului de ajutoare directe. Este una dintre propunerile emblematice ale avizului din proprie iniţiativă privind PAC al Comitetului Regiunilor, pentru care am fost numit raportor în 2010. Dar consider că nivelul propus de Comisie nu este suficient, cu atât mai mult cu cât este facultativ. Mi se pare necesar ca acest sprijin să devină obligatoriu, ridicându-se la 10% din plafonul naţional, în timp ce Comisia propune numai 5%. Acordarea unui sprijin sporit acestor zone este în concordanţă cu dorinţa de convergenţă manifestată de Comisie şi are ca finalitate instituirea unor modalităţi mai echitabile de repartizare a ajutoarelor din cadrul PAC.